marți, 14 mai 2013

Trance (2013)

"Strawberry"

Pitchuri pt tagline-uri william castle-sti la Trance:
see hypnosis with phallic innuendos >?
see Goya's witches in the air robbed and vanished ?
see Rosario's beaver and boobies (worth half the price of the admission :)!
see James McAvoy's ass !
see an exploding penis (nah, spolier ;)!
see the mangled talking head (le Cronenberg !)
see Vincent Cassel with a good English accent though he's french et il s'appele Le Pere !!!
see a most convulted incoherent ending !


Boyle intra in teritoriul psychothrillerului , de la Hitchcock (Spellbound) la Brian de Palma (Obsession, dressed to Kill, etc), si introduce in obositul gen al thrillerului cu psihiatrii (v. incercarea lui Soderbergh de noir recenta, Side Effects) hipnoza dar nu frumos si subtil la la LVT in Element of Crime si Europa (tarkovskian anume), ci speculativ in your face pina la pur mabo jambo cu transa in transa si red herrings.
nu vreau sa deconspir chestii, ca nu-i frumos dar sunt sigur ca sunt rezolutii de ultim moment pt final, actul 3 e un delir si sigur au fost probleme de script doctoring.
Rosario Dawson arata brici la 34 de ani si nu se sfieste sa se dezbrace de tot, o secventa de violon d'ingres,
(a ajutat-o si faptul ca era intr-o relatie cu regizorul la acea data), lumina superba si constructiile split si noir -fluorescent ale lui Anthony Dod Mantle, in format 2.35.1, cu incadraturi ciudate, schizoide.
E primul film al lui Boyle de la 127 de ore, reminiscent cel mai tare de debutul sau, Shallow Grave
Boyle s-a ocupat de Olimpiada de la Londra -2 ani de munca !-si intre timp a facut acest filmulet noir si desuchiat, care este un remake al unui film Tv din 2001, nu stiu cit de noir sau deshuchiat, scris si regizat de Joe Ahearne, care aici apare ca si co-scenarist alaturi de partenerul pretutindenar condeier al lui Boyle, John Hodge.
I-as fi zis Neagra ca zapada si cei cinci pitici (ca si cele cinci vrajitoare in aer) si mi-e frica sa nu vad eu in context pra mult unde nu e cazul (ca in cazul lui The Game al lui Fincher care nu e fight club ;), pt ca Boyle nu e atit de inconoclast, smuggler si pervers sexual ca Brian De Palma. Ecouri si de Memento si Inception, si ceva de art-house frantuzesc (din cauza lui Vincent Cassel ?). E dark side-ul twisted al lui Gambit (le remake), care incearca sa trivializeze lumea galeriilor si licitatiilor de arta, a a carui parte psihologica intimista si interioara e superb redata de The Best Offer a lui Giuseppe Tornatore. The Thomas Crown Affair ca un Thomas Cock affair.

Un interviu cu Boyle din Wired aici
*
Soundtrack pulsant de Rick Smith (de la Underworld), cu contributii de Unkle si Moby, Emeli Sande, Kirsty McGee si chiar Rosario Dawson (care cinta "Sandman")

3 stele din 5, 6 din 10 !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu